Iar eul

Simt iadul cum arde în mine.
Simt în piept o alta vâlvătaie
Nu mai este cea de-o dinioară,
Asta pârjolește și doare și simt cum mă omoară.

Îmbătrânesc accelerat
Ca într-un tren rapid, topit de torida vară,
Ce traversează Infernul; etrnul deșert...
Deșertul vieții mele, pustiul sufletului meu.

Mă lupt cu mine,
Singur in fața sorții mele
Precum un vechi sfânt Gheorghe în fața balaurului lui.
Doamne fi-mi și mie pavăză,

Că nu mai pot!